De partea cealaltă

Nimic nu-i prea mult când totul e de vânzare. Nimic nu-i prea scump când e vorba de ego-ul tău. Nimic nu e imposibil când ai imaginea a ceea ce vrei pe frigider. Şi nimic nu contează când liberatea, morala şi bunăstarea devin unelte în construirea a ceea ce numin societate civilizată. Aruncăm la gunoi tot ce nu ne trebuie, de la mucuri de ţigară până la oameni. Şi când ego-ului nostru îi este iarăşi foame, îi reciclăm. Sau şi mai bine, stingem lumina.

***

Sper să nu-ţi fie frig, să nu te doara şi să nu-ţi fie dor. Sper să nu mă mai auzi şi să nu mă mai vezi. Sper să dispar făcând mai puţin zgomot decât am făcut atunci când am apărut. Nu cred că mai am acum ce să-ţi spun, furia nu m-ar linişti, iar dezamăgirea nu lasă loc de prea multe cuvinte. Doar imaginea a zeci, mii sau milioane de uşi trântindu-se una după alta şi închizând în urma lor nimicul.

***

Nu am răbdarea şi nici forţa necesară să povestesc sau să explic. Să zicem că este un fel exerciţiu de "zen al gândirii".