Pagini de jurnal in beton

Imi culeg gandurile dintr-un film pe fast forward. Las ideile sa se scurga in imagini si simboluri colorate, afisate cu grija pe panorui luminoase. Asa ca multumesc Coca-Cola ca exista si McDonalds’ ca ne salveaza de la foamete.

Ma uit la o manuta care insira liniute si bastonase pe caietul Tip1 si ma gandesc ca daca as fi manager poate as sti cum sa eficientizez procesul. Dar asta nu conteaza cand astept in statie metroul cu castile in urechi. Cu ochii in monitoarele Samsung imi fuge gandul la planul maret de ridicare a nivelului bunastarii.

In fond, chit ca beau suc la supra-pret in fast-food-uri cu fite sau ceai in cafenele elegante privesc acelasi spectacol jucat in costume diferite.

Cand ironia nu-si mai are sensul si cand teoriile se transforma-n utopie ne raman acele cai marunte ale unei folosofii pe care nu o putem cuprinde incercand sa facem totul concenrat sau diluat “adaugand apa.” Zambind de departe ne credem intelepti si-apoi ne punem libertatea pe umerii pricipiilor.

Ce cred eu? Nimic. Sunt o marja de eroare atunci cand exista documentare despre teoria conspiratiei si manipularea prin religie care ne invata cum sa gandim. Pentru ca asa este frumos si bine, sa avem toti un creier curat si proaspat spalat in fiecare zi. Intr-o lume a consumerismului sunt atatia detergenti in raft... Dar fii fericit, esti liber sa alegi.

Prima ninsoare

- Alex… unde esti?
Nimic.
- Hai, mai, nu te mai ascunde de mine… Unde esti?
Nimic.
- Nu mai iesi odata?
- Bau! tipa Alex si sari din spatele unui scaun.
- Terminaaaa… hai sa ne jucam frumos, se miorlari Nana pe langa el.
- Bine, bine. De-a ce vrei sa ne jucam? spuse zambind.
- Nu stiu, dar nu cu papusile. Si nici cu masinutele sau cu Lego, m-am plictisit de astea.
Usor bosumflata, Nana se lasa pe vine si intinse mainile in fata sprijinindu-si coatele pe genunchi de parca ar fi incercat sa apuce ceva. Se uita in gol un timp, apoi intreba:
- Tu ce vrei sa faci?
- Pai, nu stiu. Orice vrei tu. Ai chef sa iesim sa ne plimbam pe la castani?
Nana ridica privirea spre el si observa cum o suvita ondulata de par ii atarna de pe frunte fix in fata ochiului stang. Isi imagina pentru un moment ca este in locul lui si se vede pe ea de sus. Vru sa se ridice, dar chiar si in picioare stand tot era mai scunda. Zambi. Copiii mai mari au grija de copiii mai mici. Mama nu avea sa-i zica nimic ca a lipsit atat de mult pentru ca era cu cineva mai mare.
- Zi, vrei sa iesim?
- Ah, nu… raspunse Nana parca trezita din somn.
- Of, abia poate omul sa vorbeasca cu tine, spuse Alex facand pe suparaciosul.
- Nu vreau sa stau cu alti copii acuma ca ei se joaca de-a politistii si eu n-am chef.
Zacand asta, Nana se aseza turceste pe covor si ridica mainile spre amicul ei.
- Hai si tu aici!
Alex se aseza pe covor in fata ei si astepta. Stia ca-o sa-i zboare mintea la ceva si astepta sa vada la ce.
- Stiu! Hai sa ne jucam de-a iarna! spuse Nana entuziasmata.
- De-a iarna?.. intreba el ridicand dintr-o sprancena. Iarna e frig.
- Da, dar noi eram intr-un… cum se zice… glob din ala. Da… eram intr-un gob, imbracati gros asa, cu fular si manusi si caciula si tot. Si aveam si un om de zapada langa noi si un brad. Si undeva sus era o stea. Si noi doi stateam asa… hai sa-ti arat.
Nana se ridica imediat in picioare si-l trase si pe Alex de mana sa se ridice. Se puse in mijlocul camerei, il aseza pe Alex langa ea, apoi se uita in sus.
- Nu ninge inca, vezi? spuse Nana intinzand o mana in fata.
- Nu? Ia sa vedem… si isi intoarse si el palma spre tavan. Da, ai dreptate, nu ninge inca.
Nana lasa mana pe langa corp si se uita in jos parca dezamagita. Spera ca lui sa i se para ca ninge totusi.
- Dar nu-i nimic, spuse ea incercand sa zambeasca. Asteptam… zise incet, iar cu varful degetelor ii atinse palma desfacuta.

Acum stateau amandoi in picioare in mijlocul camerei tinandu-se de mana. Nu spunea nici unul nimic. Asteptau cuminti in globul de sticla. Dupa un timp Nana isi cobori privirea spre podea si spuse:
- Eu cred ca toata zapada e aici, la picioarele noastre. Trebuie sa intoarca cineva globul.
Ridica privirea spre el usor speriata. Dar el zambea. Nu-i raspunse. Se gandi ca probabil asteapta degeaba si ca el deja se juca de-a altceva. Intoarse capul inapoi spre zapada de pe podea si-l stranse mai tare de mana.
Insa el ii dadu drumul.
- Sa nu-ti fie frig, spuse el aranjandu-i esarfa la gat.
Apoi isi puse bratul pe dupa umerii ei.
Ningea.