Wednesday, November 12, 2008

Pagini de jurnal in beton

Imi culeg gandurile dintr-un film pe fast forward. Las ideile sa se scurga in imagini si simboluri colorate, afisate cu grija pe panorui luminoase. Asa ca multumesc Coca-Cola ca exista si McDonalds’ ca ne salveaza de la foamete.

Ma uit la o manuta care insira liniute si bastonase pe caietul Tip1 si ma gandesc ca daca as fi manager poate as sti cum sa eficientizez procesul. Dar asta nu conteaza cand astept in statie metroul cu castile in urechi. Cu ochii in monitoarele Samsung imi fuge gandul la planul maret de ridicare a nivelului bunastarii.

In fond, chit ca beau suc la supra-pret in fast-food-uri cu fite sau ceai in cafenele elegante privesc acelasi spectacol jucat in costume diferite.

Cand ironia nu-si mai are sensul si cand teoriile se transforma-n utopie ne raman acele cai marunte ale unei folosofii pe care nu o putem cuprinde incercand sa facem totul concenrat sau diluat “adaugand apa.” Zambind de departe ne credem intelepti si-apoi ne punem libertatea pe umerii pricipiilor.

Ce cred eu? Nimic. Sunt o marja de eroare atunci cand exista documentare despre teoria conspiratiei si manipularea prin religie care ne invata cum sa gandim. Pentru ca asa este frumos si bine, sa avem toti un creier curat si proaspat spalat in fiecare zi. Intr-o lume a consumerismului sunt atatia detergenti in raft... Dar fii fericit, esti liber sa alegi.

1 comment:

Vladimir C. said...

Libertatea de a alege, libertatea de a defini, inclusiv sensul marjei de eroare.

Şi când eficientizam tot (manageruim managerul de hamburgeri multilater-dezvoltaţi aflaţi în conflict cu aripioarele - Marx avea dreptate deci), şi când societatea se destramă (nu că s-ar întâmpla acum...), şi când stereotipizăm până şi sentimentele copiilor, şi când totul devine un joc de informaţii, sclipici şi vorbe fără fond, marjele de eroare devin reprezentative. Trist şi plăcut, progresul făcut din "erori", prin marje.

Priveşte şi zâmbeşte, ştii că nu putem zgâria cerul, oricât ne-am chinui. Şi el priveşte, şi el zâmbeşte, şi ne lasă se ne jucăm. Jocul de-a...