PSD – Cristian Diaconescu – E timpul sa schimbam Bucurestiul.
Dragul meu, ai intarziat vreo 20 de ani… Pentru unele schimabri e prea devreme pentru ca nu ne putem urca din grajd in pat (vezi tomberoanele ecologice frumos colorate care se desarta toate la un loc), iar pentru alte schimbari este prea tarziu (vezi strada Lipscani care trebuie practic reconstruita de la temelie, vezi fabrici, uzine sau casa Radio). Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca acest slogan este total nepotrivit pentru un public care s-a plictisit sau care de fapt nu a fost niciodata capabil sa ia initiativa. Ma lasi?...
PD-L – Vasile Blaga – Dintr-o bucata.
Clar. Pana aici. S-a terminat. Omu asta nu sta la discutii… este fix imaginea “basescuiana” transmisa foarte subtil… ca gen, noi nu ne prindem, stii? “Solutii, nu discutii!” spunea parca un afis similar. M-a dat pe spate. Exact de asta avea nevoie bucuresteanul, de unul, nene, care sa ti-o zica pe fata, care sa iti desfaca cinsiti geanta in fata si sa iti arate exact ce iti fura. Pai ce-nseamna asta? Ajungi acasa, iti dai seama ca nu mai ai portofelul si telefonul mobil si incepi sa te intrebi… “Dar parca telefonul il lasasem la birou”. Nu, pe fata si dintr-o bucata. Ia naibii geanta cu totul. Bravo, nota 10!
PNL – Ludovic Orban – Pune Bucurestiul pe roate.
Asta chiar e o idee buna. Serios. Acum cateva sapatamni am vrut sa plec la munte si de la mine din Militari pana la iesirea din Bucuresti am facut 2 ore. Si de acolo pana la
PC – Codrin Stefanescu – Da-te cu tancul.
“Mami, mami, vreau si eu sus acolo pe tanc cu nenea.” - “Bine, puiule, dar numai daca imi promiti ca atunci cand te faci mare te duci frumusel cu trupele din NATO si ii omori pe nenorocitii de teroristi care s-au luat in gura cu prietenii nosti, amricanii.” Pe de alta parte cand ma gandesc la un tanc in Bucuresti ma gandesc la revolutia din ’89 si iar ma umplu de scarba. Ce vrea nenea asta de la noi? Vrea sa zica “Puneti mana pe arme, soldati?” Am intrat pe site-ul ala tancul.ro si din cele 20 de secunde cat am tinut pagina deschisa am retinul ceva legat de faptul ca Bucurestiul ar fi sub asediu. Mda, pai cam este. In momentul asta este sub asediul unei campanii deja prea mult tarate prin praful si noroiul pe care se bate. Atat.
PNG – George Becali – In slujba Crucii si a neamului romanesc.
De parca nu ar fi un subiect de misto in sine, domnul Becali tine sa isi faca campanie, cei drept, mai finut, mai modest, ca asa e crestineste. Pana acum n-am auzit sa fi aruncat cu banii in stanga si in dreapta fara numar, dar nu se stie niciodata. Acest cavaler medieval se lupa cu onoare pentru o cauza nobila. Crucea si neamul – cata simbolistica, este de-a dreptul emotionant de penibil. Acest profet si-a deschis bratele “Lasati bucurestenii sa vina la mine” – parca il aud. Nu ca sunt eu credincioasa, dar chiar trebuie sa taram prin noroi chiar si ramasitele de spiritualitate care ne-au mai ramas?
UPSC – Nusitu Sigurcine – Ridica-te si voteaza.
Merg pe strada. Vad afisul. Ma opresc. Ma uit ca proasta. Nu pot sa cred. Fac scurtcircuit la creier. Deci cum, frate? Un handicapat in scaun cu rotile care se ridica. De ce? Ca sa voteze. Absolut genial. Cel care a facut
Independent – Sorin Oprescu – Primul pe care merita sa-l votezi
Sa ne relaxam. E independent, a facut treaba buna cu Municipalul, e om serios, dar eu citesc fraza aia: Singurul pe care nu ti-e scarba sa-l votezi. Imi pare rau, eu nu cred. Il voi vota, dar asta doar pentru ca e independent si pentru ca am primit acum cateva zile de la o domnisoara draguta un fluturas cu un mesaj care mi-a atins o coarda sensibila: “Cu 500 de euro salariu iti trebuie 2 vieti ca sa iti iei casa!” Nici n-am intors foaia sa vad ce solutie magica propune, pentru ca nu cred. Dar pe cineva tot trebuie sa votez. Il votez pe el sperand ca ne va opera pe toti si ne va baga in terapie intensiva. Sau macar sa ne anestezieze partial si s-o ardem toti high pe tripul nostru. Come to the Candy Mountain, Charlie! Oh, yeah... that’s my dream!
Una peste alta cam asta este sinteza campaniei in mintea mea. Am pus totul pe hartie si de azi nu ma mai gandesc. Nu mai vreau. La urma urmelor, il apreciez pe domnul Vanghelie, lui ii pasa. Mie nu. Not anymore.
Concluzie: Imi fac pardit: Partidul Nastureilor Comunisti (cu dedicatie speciala).
