Wednesday, April 8, 2009

De partea cealaltă

Nimic nu-i prea mult când totul e de vânzare. Nimic nu-i prea scump când e vorba de ego-ul tău. Nimic nu e imposibil când ai imaginea a ceea ce vrei pe frigider. Şi nimic nu contează când liberatea, morala şi bunăstarea devin unelte în construirea a ceea ce numin societate civilizată. Aruncăm la gunoi tot ce nu ne trebuie, de la mucuri de ţigară până la oameni. Şi când ego-ului nostru îi este iarăşi foame, îi reciclăm. Sau şi mai bine, stingem lumina.

***

Sper să nu-ţi fie frig, să nu te doara şi să nu-ţi fie dor. Sper să nu mă mai auzi şi să nu mă mai vezi. Sper să dispar făcând mai puţin zgomot decât am făcut atunci când am apărut. Nu cred că mai am acum ce să-ţi spun, furia nu m-ar linişti, iar dezamăgirea nu lasă loc de prea multe cuvinte. Doar imaginea a zeci, mii sau milioane de uşi trântindu-se una după alta şi închizând în urma lor nimicul.

***

Nu am răbdarea şi nici forţa necesară să povestesc sau să explic. Să zicem că este un fel exerciţiu de "zen al gândirii".





Friday, April 3, 2009

Beyond

"There's nothing left for you here" the man said in a deep, dark voice. "I say you run, and run fast."
I said nothing. I just sat there staring at him.
"Take your music and your books and run away, while you still have a chance."
Sill, I said nothing.
"Who knows, maybe there's a place out there where you can be free of this madness and of all the fears it put into you."
I took a moment and asked:
"Where to?"
"Anywhere but here."
I was beginning to question both his and my sanity, but I went along with it. I looked up to the sky and wondered where it could take me. So many wonderful places I never dared to dream of before just came rushing in head. I got scared for a moment and than I smiled.
"I think I'm going to be ok" I said.
But the man was gone. And all that was left of the world was a yellow purple sky.



Thursday, April 2, 2009

Micile plăceri

Because I’m loving it and it’s the real thing, because it’s like no other. We know that the future’s bright and that together we can do more. Because you just do it, for new ideas in life, for everyone on and off-line. For connecting people.

Pentru adevăraţii domni din România, numai respect. Pentru o lume liberă, plină de respect. Pentru că merităm.




Wednesday, April 1, 2009

Subiectiv

Am nevoie de aer şi de lumină, de sunete şi de imagini, de lacrimi şi de zâmbete, de căldură şi de adierea vântului...
Am nevoie râsul şi de nerăbdarea unui copil, de imagini mari şi colorate afişate ostentativ ca să îmi arate ce nu sunt.
Am nevoie de o mână întinsă şi de un umăr, de conturul pe care-l recunosc noaptea aşezat lângă mine.
Am nevoie de un singur gând care să mă recunoscă.