"Omul este un animal social", "Omul nu poate trai de capul lui", "Omul are nevoie si e dependent de cei din jur"... Asa se spune si pe buna dreptate. Nu poti trai singur pentru ca te nasti cu handicapul dependentei. Ai nevoie de parinti, de rude, de prieteni, de profesori, de medici, de politisiti, conducatori, de colegi, de vecini, de oamenii de pe strada, de doamna de la paine. Ai nevoie de modele, de puncte de referinta. Esti copilul parintilor tai, esti prietenul lui X, Y si Z, esti vecinul domului de vis a vis, esti elevul profesorului, esti angajatul sefului, esti cetateanul unei tari, esti numarul 180112873[...] din buletin...
Si ai nevoie de momente in care sa fii numai tu cu tine ca sa iti dai seama ca nu esti cei din jur. Te rupi pentru un timp de punctele de referinta si atunci esti Tu cu Universul. Esti un punct printre un infinit de alte puncte sau esti centrul Universului? Poti sa te rupi de tot si sa fii doar Tu? Poti sa te duci in munti si sa traiesti in ascetism. Atunci esti dependent de natura sau de Divinitate, spune-i cum vrei. Atunci ai urmari modelul celor care au facut-o inaintea ta si-ti dai seama ca nu esti doar dependent in permanenta, dar ca esti produsul a tot ce a fost inainte, a tot ce este in prezent prin inevitabila si discret-obsesiva imitare a tot ce e in jur.
Nu poti face nimic unic si nou. Nu te poti rupe de lumea asta. Nu te poti determina fara sa folosesti macar unul dintre punctele de reper care ti-au fost date. Nu poti sa exprimi o idee fara sa folosesti conventii, unelte, simboluri care sa nu fi existat deja. Insa te poti inchide in tine, poti sa ajungi sa gandesti atat de interiorizat incat sa nu existe cuvine care sa poata exprima ce crezi, ce simti. Poti sa ajungi sa fii tu cu tine intr-un loc pe care nici tu nu il intelegi cu mintea pe care ti-a format-o societatea. Poti sa ajungi sa simti un lucru ce nu poate fi verbalizat. Si-ti dai seama ca ceea ce crezi si simti nu are nici o valoare in lumea de care esti dependent si de care nu te poti desprinde. Si-atunci iti dai seama cat de singur esti de fapt.
Wednesday, February 27, 2008
Monday, February 25, 2008
Portretul contemporanului
Cine sunt eu? Sunt un fel de tu in alta varianta. Cine esti tu? Un fel de eu. Nu conteaza ca tu esti mai destep sau eu sunt mai frumoasa, ca tu ai ochii verzi si eu ii am banal de caprui. Pana la urma, oricum suntem centrul Universului in egoismul nostru si geniali prin simplul fapt ca suntem contemporani unul celuilalt. Si sa nu uitam ca indiferent de capacitatile noastre de orice gen, noi - "tineretul din ziua de azi" suntem, inevitabil, studenti.
Dar sa lasam subiectivitatea de o parte si sa obiectualizam. Cine este acest student? Este tanarul care poarta dupa el prin RATB sau prin metrou o mapa cu foi si-un pix pe care le tine strans in brate, stand jos pe scaun si evitand cu orice pret privirea dusmanoasa a unei doamne in varsta care se tine de bara in fata lui. Tanarul student este eminamente in permanenta lipsa de bani si asta ii ghideaza intreaga experienta academica. El vine la facultate cu vise mari. Fie ca viseaza sa termine magna cum laude, fie ca isi doreste libertate, fie ca viseaza sa scape de gura parintilor, fie ca viseaza la o cariera stralucita sau la cupa de cunostinte acumulate cu greu in 3, 4, 7 ani. In fine, studentul viseaza. Chit ca sta la camin sau acasa cu parintii, studentul stie ca asta e doar o solutie de moment pana cand va termina facultatea si se va angaja la o firma unde va fi respectat si apreciat, sau de ce nu, isi va deschide propria afacere, optiune atat de buna intr-o lume, o Europa, o tara atat de minunant de capitalista. El stie ca e vorba doar de o scurta perioada de timp pana cand va avea casa, masina, cariera, viata lui.
Insa pana la atingerea scopului studentul nostru curajos nu poate trai doar din banii de la parinti si din mancarea trimisa de acasa. El trebuie sa inceapa sa fie independent. Asa ca plin de sperante isi cumpara Anuntul, isi pune CV-ul pe ejobs, intreaba in stanga si in dreapta, se duce la interviuri pana cand primeste mult doritul loc de munca. "Part time, nu e nevoie de experinta, constinte PC (Word si Excel, sau macar Notepad), salariu atractiv, sanse de promovare...", cel mai probabil un call center. Stundetul se duce constiincios, zi de zi, la munca. Daca are internet acolo isi pune chiar si status "@work" urmat sau nu de un sad face. Insa e mandru de ceea ce a realizat si patria ii multumeste pentru ca a intrat in randul lumii contribuabililor. Bravul student, in postura sa de intelectual in campul muncii nu-si mai permite sa dea pe la facultate zilnic. Un curs de'ici, un seminar de'colo si se trezeste in sesiune. Acum incep noptile nedormite, cafelele nesfarsite, scrumierele pline, cursurile innegrite de la constiincioasa xeroxare la a 'enspea mana si aceleasi modalitati de a copia cu mici variatiuni. Insa stundetul trece de sesiune mai mult sau mai putin prafuit, cu cateva restante, dar nu-i bai, asa e in facultate. El stie ca in vara oricum o sa ia o nota mai onorabila si-o sa-i arate aluia de... ca nu-i el chiar asa de prost.
Nu in ultimul rand, studentul are o viata sociala. Daca nu este un Sapte Seri ambulant in materie de baruri, cluburi, cafenele, atunci stie cu siguranta care e cel mai bun loc pentru orice. El stie ce-i aia o betie pe cinste si viata de noapte. Are prieteni cu care isi impartaseste opiniile la un suc, la o tigara sau pe mess si nu are nevoie de aprobarea nimanui pentru ca el are deja opinii formate. Studentul are de regula si o relatie pe care o onoreaza in cateva zile fixe pe an, 14 februarie, 1 si 8 martie, doua zile de nastere si 25 decembrie.
Insa ceea ce e este interesant de urmarit e metamorfoza tanarului student, caci el nu ramane neschimbat pe parcursul gloriosilor ani de studiu. Dupa multe ore de practica neplatita, dupa ce a vazut mai mult exteriorul decat interiorul usilor, dupa ce a facut pe reportofonul in amfiteatru, dupa ce si-a expus cu brio cateva idei la seminarii, dupa ce a votat aiurea o data sau de doua ori (de parca ar conta), dupa ce a participat la o serie de actiuni revolutionare menite sa modifice reforma si dupa ce a realizat ca 800 de lei pe luna inseamna mai putin de un euro pe ora, neinfricatului student ii este clar: tre sa se care din tara.
Dar sa lasam subiectivitatea de o parte si sa obiectualizam. Cine este acest student? Este tanarul care poarta dupa el prin RATB sau prin metrou o mapa cu foi si-un pix pe care le tine strans in brate, stand jos pe scaun si evitand cu orice pret privirea dusmanoasa a unei doamne in varsta care se tine de bara in fata lui. Tanarul student este eminamente in permanenta lipsa de bani si asta ii ghideaza intreaga experienta academica. El vine la facultate cu vise mari. Fie ca viseaza sa termine magna cum laude, fie ca isi doreste libertate, fie ca viseaza sa scape de gura parintilor, fie ca viseaza la o cariera stralucita sau la cupa de cunostinte acumulate cu greu in 3, 4, 7 ani. In fine, studentul viseaza. Chit ca sta la camin sau acasa cu parintii, studentul stie ca asta e doar o solutie de moment pana cand va termina facultatea si se va angaja la o firma unde va fi respectat si apreciat, sau de ce nu, isi va deschide propria afacere, optiune atat de buna intr-o lume, o Europa, o tara atat de minunant de capitalista. El stie ca e vorba doar de o scurta perioada de timp pana cand va avea casa, masina, cariera, viata lui.
Insa pana la atingerea scopului studentul nostru curajos nu poate trai doar din banii de la parinti si din mancarea trimisa de acasa. El trebuie sa inceapa sa fie independent. Asa ca plin de sperante isi cumpara Anuntul, isi pune CV-ul pe ejobs, intreaba in stanga si in dreapta, se duce la interviuri pana cand primeste mult doritul loc de munca. "Part time, nu e nevoie de experinta, constinte PC (Word si Excel, sau macar Notepad), salariu atractiv, sanse de promovare...", cel mai probabil un call center. Stundetul se duce constiincios, zi de zi, la munca. Daca are internet acolo isi pune chiar si status "@work" urmat sau nu de un sad face. Insa e mandru de ceea ce a realizat si patria ii multumeste pentru ca a intrat in randul lumii contribuabililor. Bravul student, in postura sa de intelectual in campul muncii nu-si mai permite sa dea pe la facultate zilnic. Un curs de'ici, un seminar de'colo si se trezeste in sesiune. Acum incep noptile nedormite, cafelele nesfarsite, scrumierele pline, cursurile innegrite de la constiincioasa xeroxare la a 'enspea mana si aceleasi modalitati de a copia cu mici variatiuni. Insa stundetul trece de sesiune mai mult sau mai putin prafuit, cu cateva restante, dar nu-i bai, asa e in facultate. El stie ca in vara oricum o sa ia o nota mai onorabila si-o sa-i arate aluia de... ca nu-i el chiar asa de prost.
Nu in ultimul rand, studentul are o viata sociala. Daca nu este un Sapte Seri ambulant in materie de baruri, cluburi, cafenele, atunci stie cu siguranta care e cel mai bun loc pentru orice. El stie ce-i aia o betie pe cinste si viata de noapte. Are prieteni cu care isi impartaseste opiniile la un suc, la o tigara sau pe mess si nu are nevoie de aprobarea nimanui pentru ca el are deja opinii formate. Studentul are de regula si o relatie pe care o onoreaza in cateva zile fixe pe an, 14 februarie, 1 si 8 martie, doua zile de nastere si 25 decembrie.
Insa ceea ce e este interesant de urmarit e metamorfoza tanarului student, caci el nu ramane neschimbat pe parcursul gloriosilor ani de studiu. Dupa multe ore de practica neplatita, dupa ce a vazut mai mult exteriorul decat interiorul usilor, dupa ce a facut pe reportofonul in amfiteatru, dupa ce si-a expus cu brio cateva idei la seminarii, dupa ce a votat aiurea o data sau de doua ori (de parca ar conta), dupa ce a participat la o serie de actiuni revolutionare menite sa modifice reforma si dupa ce a realizat ca 800 de lei pe luna inseamna mai putin de un euro pe ora, neinfricatului student ii este clar: tre sa se care din tara.
Subscribe to:
Posts (Atom)
