Fiecare dintre noi are un set de valori la care se raportează.
Şi este normal să evaluăm lucrurile în funcţie de ceea ce
considerăm noi înşine că este bine.
Însă nu întotdeauna avem dreptul să o facem.
Ieri am avut ocazia să mă ciocnesc direct de o cultură total diferită de a mea (în particular) şi de cea europeană (în general). Am ajuns într-un oraş pe care nu-l ştiam decât din imagini, şi am cunoscut oameni pe care nu-i ştiam decât din cărţi sau din poveştile altora. Evident, a fost un şoc cultural. Nu apucam să mă mir de un lucru că mă impresiona altul şi tot aşa.
Am văzut lucruri care m-au făcut să zâmbesc ironic şi să spun, "da... tipic pentru oamenii de aici", sau "era mai bine dacă era aşa", sau "ce trist că se întamplă asta". M-am trezit referindu-mă la tot felul de stereotipuri sau pseudovalori europene şi crticând destul de dur un oraş, un popor şi o cultură pe care nici măcar nu le cunosc. Asta până în momentul în care, trecând de zona "turistică" a oraşului unde europenii se târguiau să primească "a better deal", am ajuns într-un cartier cu căsuţe. Acolo copiii se alergau cu sticle de apă fără ca părinţii sau adulţii să le zică ceva, mamele îşi aruncau copiii în braţe şi îi gâdilau în plină stradă, femeile făceau mâncare în curţi sau chiar pe stradă fără niciun fel de urmă de grijă, bărbaţii fumau liniştiţi la colţ de drum, iar turiştii nu erau nicăieri să vadă toate astea.
Şi atunci m-am gândit, cine sunt eu să arunc cu drepturile omului şi cu valorile mele în oamenii ăştia care îmi zâmbesc când mă văd cu aparatul de gât? Sigur, au problemele lor, dar oare ştiu eu care sunt defapt aceste probleme? Oare nu e mai trist că toţi turiştii stau la cafenele şi fumează criticând în linişte această lume în care se simt superiori? Oare nu e mai îngrijorător, că în tot acest peisaj, europenii sunt cei care se simt liberi pentru că au pe masă cheile unei maşini pe care o vor termina de plătit în câţiva ani? Şi în acel moment m-am simţit penibil îmbrăcată in şort şi cu aparatul la gât, trecând pe lângă femei acoperite pe cap. Mi-am dat seama ca nici măcar nu ştiu cum se numeşte basmaua aia şi care este întreaga ei simbolistică. Dar pot să critic, nu?
***
Următoarele imagini au fost surprinse în partea de nord a oraşului Nicosia (Cipru), care se afla sub ocupaţie turcească.
