Î-ţi pasă?

Nu ştiu dacă sunt sau dacă am fost vreodată ceea ce se poate numi "patriotă." Desigur, în copilărie făceam eforturi disperate să văd în harta României imaginea unui buchet de flori aşa cum ne spusese dna Învăţătoare. Am încercat să o privesc din tote unghiurile. Am scris şi o compunere pe tema asta. Dar dintr-un motiv sau altul, de fiecare dată când îmi relaxam privirea, ca într-un test Rorschach, vedeam mereu acelaşi lucru: un peşte.

Ştiu că nu sunt singura care a trecut prin asta, aşa cum ştiu că nu sunt singura care se întreabă de ce imnul nostru naţional pleacă de la premisa că suntem toţi adormiţi, sau, şi mai rău, în comă de ceva timp. Şi mai sunt multe pe care nu le înţeleg despre români şi România, dar nu vreau să comentez asta aici. Sunt sigură că toată lumea are o teorie despre "de ce nu merg bine lucrurile în ţara asta." Eu, cu tot cu facultatea mea de sociologie, nu mă mai pronunţ. Poate că m-am dat bătută înainte de şah şi mat. Sau poate că încă mă mai joc fără să ştiu. Deocamdată optez pentru chill mode...

Câteva imagini mai vechi, de care chiar uitasem, care au generat acest post.

Face painted

The park was pretty quiet that Sunday afternoon. I was sitting on one of those green benches with the mayor’s office logo on it. Like painting the old benches makes up for the way this whole damn town looks like. I can’t believe the nerve he has, putting up a couple of swings and benches somewhere between some filthy blocks in a God forsaken ghetto and calling it a park. Then, when elections time it coming up, he’s all… I care about your family and children! Like he gives a damn about either. At least this park isn’t a dump, I thought to myself as I was staring blankly at the colorful helium balloons up in the air.

I was so caught up in my thoughts, that I didn’t even notice the people walking by. Most of them would laugh or make a smart remark as they passed by the bench I was sitting on. I didn’t even realize they were talking to me until this guy stopped in front of me and asked, do they pay you good cash to look so stupid?, and walked way. I turned my head to give him a piece of my mind, but that’s when I saw this clown sitting next to me. I had forgotten all about him, though he had been sitting there all the time making puppies and tigers and flowers out of balloons.

His face was all covered in colorful paint so I couldn’t really tell his expression. But judging by the big smile painted on his face and the fact that he was, after all a clown, I supposed he was happy. I watched him pumping balloons, twisting them into all sorts of figurines, than dropping them in front of the bench. After a while there was a big pile of balloon animals in front of the clown who was still sitting there quietly twisting that air filled rubber. I though about asking him if he was ok, but just as I preparing to do so, a little girl showed up in front of me. She had this really beautiful dark curly hair, big blue eyes and her green and white dress made her look just a little doll. Could I have a heart shaped balloon? she asked me. Of course, sweetie, I replied and got up to pick a red balloon from the jar on the ground. I pumped it up with air and stared twisting it just the way the clown did. I asked her all sorts of silly questions and tried to make her laugh and she replied politely. When the balloon was ready I knelt down and handed it to her. Here you go, I said. She took the heart I had made for her, smiled at me and asked, how much is it? And in that moment there it all became clear to me. I didn’t answer; I just stood there, on one knee, looking at that little girl. And in her big blue eyes I saw my face covered in so much colorful paint that I couldn’t really tell my own expression.

Prea mult, prea prost

Daca e sa fie, atunci sa fie campanie. Si daca e campanie, atunci sa fie proasta. Si daca e sa fie proasta, macar sa fie multa. Sinteza lunii:

PSD – Cristian Diaconescu – E timpul sa schimbam Bucurestiul.
Dragul meu, ai intarziat vreo 20 de ani… Pentru unele schimabri e prea devreme pentru ca nu ne putem urca din grajd in pat (vezi tomberoanele ecologice frumos colorate care se desarta toate la un loc), iar pentru alte schimbari este prea tarziu (vezi strada Lipscani care trebuie practic reconstruita de la temelie, vezi fabrici, uzine sau casa Radio). Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca acest slogan este total nepotrivit pentru un public care s-a plictisit sau care de fapt nu a fost niciodata capabil sa ia initiativa. Ma lasi?...

PD-L – Vasile Blaga – Dintr-o bucata.
Clar. Pana aici. S-a terminat. Omu asta nu sta la discutii… este fix imaginea “basescuiana” transmisa foarte subtil… ca gen, noi nu ne prindem, stii? “Solutii, nu discutii!” spunea parca un afis similar. M-a dat pe spate. Exact de asta avea nevoie bucuresteanul, de unul, nene, care sa ti-o zica pe fata, care sa iti desfaca cinsiti geanta in fata si sa iti arate exact ce iti fura. Pai ce-nseamna asta? Ajungi acasa, iti dai seama ca nu mai ai portofelul si telefonul mobil si incepi sa te intrebi… “Dar parca telefonul il lasasem la birou”. Nu, pe fata si dintr-o bucata. Ia naibii geanta cu totul. Bravo, nota 10!

PNL – Ludovic Orban – Pune Bucurestiul pe roate.
Asta chiar e o idee buna. Serios. Acum cateva sapatamni am vrut sa plec la munte si de la mine din Militari pana la iesirea din Bucuresti am facut 2 ore. Si de acolo pana la Brasov mai e de mers. Deci mai bine merge Bucurestiul cu totul pana la Brasov. Facem din toata tara asta un mega-bucuresti sau un meta-bucuresti. Pe de alta parte daca dam putin ceasul inapoi si ne amintim de incidentul de asta-iarna, mie domnul Orban mi se pare un om care ar pune mai degraba orasul sub roate ;). Iar daca ati observat cumva prin oras caravana cu dansatoare, eu zic ca este o copie dupa “Dansez pentru tine.” Cum ar veni, care va sa zica, gagicile alea danseaza pentru bucuresti, sau cum? Gata, mi-e scarba.

PC – Codrin Stefanescu – Da-te cu tancul.
“Mami, mami, vreau si eu sus acolo pe tanc cu nenea.” - “Bine, puiule, dar numai daca imi promiti ca atunci cand te faci mare te duci frumusel cu trupele din NATO si ii omori pe nenorocitii de teroristi care s-au luat in gura cu prietenii nosti, amricanii.” Pe de alta parte cand ma gandesc la un tanc in Bucuresti ma gandesc la revolutia din ’89 si iar ma umplu de scarba. Ce vrea nenea asta de la noi? Vrea sa zica “Puneti mana pe arme, soldati?” Am intrat pe site-ul ala tancul.ro si din cele 20 de secunde cat am tinut pagina deschisa am retinul ceva legat de faptul ca Bucurestiul ar fi sub asediu. Mda, pai cam este. In momentul asta este sub asediul unei campanii deja prea mult tarate prin praful si noroiul pe care se bate. Atat.

PNG – George Becali – In slujba Crucii si a neamului romanesc.
De parca nu ar fi un subiect de misto in sine, domnul Becali tine sa isi faca campanie, cei drept, mai finut, mai modest, ca asa e crestineste. Pana acum n-am auzit sa fi aruncat cu banii in stanga si in dreapta fara numar, dar nu se stie niciodata. Acest cavaler medieval se lupa cu onoare pentru o cauza nobila. Crucea si neamul – cata simbolistica, este de-a dreptul emotionant de penibil. Acest profet si-a deschis bratele “Lasati bucurestenii sa vina la mine” – parca il aud. Nu ca sunt eu credincioasa, dar chiar trebuie sa taram prin noroi chiar si ramasitele de spiritualitate care ne-au mai ramas? Campania asta imi spune… poate ar trebui ca duminica asta la Biserica sa aprinzi o lumanare si pentru Bucuresti…

UPSC – Nusitu Sigurcine – Ridica-te si voteaza.
Merg pe strada. Vad afisul. Ma opresc. Ma uit ca proasta. Nu pot sa cred. Fac scurtcircuit la creier. Deci cum, frate? Un handicapat in scaun cu rotile care se ridica. De ce? Ca sa voteze. Absolut genial. Cel care a facut campania probabil ca s-a gandit mult inainte. In primul rand a eliminat orice simbol care a fost deja folosit: tineretul, batranii, familia, copiii, muncitorul de rand, casnica, elevii, studentii, minoritatile. Ne-au mai ramas handicapatii. Apoi s-o fi gandit ca persoanle cu handicap locomotor si-asa nu prea au cum sa vada afisul si sa se simta jigniti pentru ca oricum nu li s-au facut rampe ca sa se poata deplasa prin oras fara ajutorul a cativa tineri in forta. Asa ca, ai grija, daca nu votezi e ca si cum ai avea un handicap grav, ceea ce in Bucuresti/Romania e ca si cum ai fi oricum mort sau inexistent. Superb. Nu am cuvinte.

Independent – Sorin Oprescu – Primul pe care merita sa-l votezi
Sa ne relaxam. E independent, a facut treaba buna cu Municipalul, e om serios, dar eu citesc fraza aia: Singurul pe care nu ti-e scarba sa-l votezi. Imi pare rau, eu nu cred. Il voi vota, dar asta doar pentru ca e independent si pentru ca am primit acum cateva zile de la o domnisoara draguta un fluturas cu un mesaj care mi-a atins o coarda sensibila: “Cu 500 de euro salariu iti trebuie 2 vieti ca sa iti iei casa!” Nici n-am intors foaia sa vad ce solutie magica propune, pentru ca nu cred. Dar pe cineva tot trebuie sa votez. Il votez pe el sperand ca ne va opera pe toti si ne va baga in terapie intensiva. Sau macar sa ne anestezieze partial si s-o ardem toti high pe tripul nostru. Come to the Candy Mountain, Charlie! Oh, yeah... that’s my dream!

Una peste alta cam asta este sinteza campaniei in mintea mea. Am pus totul pe hartie si de azi nu ma mai gandesc. Nu mai vreau. La urma urmelor, il apreciez pe domnul Vanghelie, lui ii pasa. Mie nu. Not anymore.

Concluzie: Imi fac pardit: Partidul Nastureilor Comunisti (cu dedicatie speciala).

Vestitorii primaverii

Ma duceam la centrul de copii unde fac voluntariat. Nu o spun pentru a scoate in evidenta bunatatea si altruismul meu. Nu cred in altruism, insa are relevanta pentru mica mea poveste. In fine, eram in metrou, intre Unirii si Eroii Revolutiei - ironic daca stau sa ma gandesc ca la mijloc e Tineretului - si ma gandeam la problemele sociale din tara asta, la toate nedreptatile la care sunt supusi niste copii nevinovati, la ce merge prost in tara si la ce am putea face pentru a schimba situatia. Am coborat.

Am urcat treptele ascultand Bob Dylan, am iesit si m-am oprit langa gura de metrou sa trag un fum si sa scriu un SMS. Peste muzica daca la maxim in mp3 player am auzit niste tipete familiare. Am ridicat capul si am vazut in fata mea vestitorii primaverii. Bisnitari pe marginea drumului cu niste cutii mari de carton care vindeau la suprapret zambile si ghiocei - bani neimpozabili, dar asta-i alta poveste.

O femeie in varsta, care vinde ghiocei, se certa pe "teritoriu" cu un barbat care vindea zambile. Barbatul o tragea de brat sa plece de langa standul lui cu marfa si sa se mute pe partea cealalta a bulevardului. Femeia, bineinteles ca nu voia. Pe partea cealalta nu e gura de metrou, e un cimitir, ce-i drept, da nu se compara cu gura de metrou. Daca as fi avut un player mai bun, care sa poata acoperi discutia as fi zis ca barbatul o invita pe femeie la dans pe muzica ce se auzea doar in urechile mele, insa din pacate ii auzeam certandu-se. Femeia se zbatea sa iasa din mainile brabatului care o tinea cu forta de brat. "Du-te, mamaie, vis-a-vis... Ce mama ma-tii - adica bunica-sa, se pare - nu-intelegi?" Femeia totusi riposta.

S-a oprit un trecator, un brabat pe la vreo 65 de ani sa se ia de vanzatorul certaret. Discutia devenea din ce in ce mai interesanta. Au dat-o in politica putin - inevitabil -, apoi o scurta lectie de cultura civica mai din topor care s-a terminat cu invitabila replica "Tara de rahat. Unde e politia acuma?" Si cum ironia sortii e mereu gata sa ne dea o palma cand ne asteptam mai putin, chiar in acel moment a trecut un politist pe langa noi, absent, cu o nepasare ce frizeaza batjocura. Politistul a intrat grabit la metrou, spalandu-se pe maini ca Pilat din Pont.

Dar justitia nu e oarba! Are strabism. Pacea a fost, bineinteles, restabilita in momentul in care un barbat cu tenul masliniu si cu o burta cirotica l-a gonit pe barbatul in varsta cu care n-a dus prea multa munca de convingere si i-a aratat doamnei cu ghioceii un loc potrivit pentru activitatea comerciala. Adica peste drum. Barbatul in varsta a plecat injurandu-l pe Basescu, femeia cu ghioceii si-a luat traista in spate, iar eu, in semn de protest, am aruncat tigara pe jos, chiar langa cosul de gunoi si am cotit-o pe o straduta spre centrul de copii.