Le secret

La lune a un secret,
Elle se cache derrière les arbres
Et les bâtiments.
Elle suive mon voyage
Entre les étoiles.
La lune a un secret,
Elle disparaît dans les nuits de solitude
Et revienne quand j’ai plus besoin d’elle.
La lune a un secret,
Elle me protège.

Zbor

Statea drept pe varful stancii cu ochii la vaporul din departare. Se concentra pentru a gasi punctul cel mai apropiat pe care s-ar putea opri sa se odihneasca odata plecat. Caci valurile erau mari si pana la vapor era drum lung.

Isi ridica aripile incent si-apoi le aseza usor la loc. Incepura sa ii amorteasca. Dar nu putea pleca, vantul batea din fata si asta l-ar incetini.

Nici un dig, nici o barca, doar marea adanca intre el si vapor. Nu avea cum sa ajunga. Chiar si daca i-ar bate vantul din spate si tot n-ar fi de ajutor prea mare. Ar trebui sa zboare pana undeva sus de tot si de acolo sa planeze catre vapor. Si daca nu ajunge destul de sus?

Atunci auzi un zgomot familiar. Intoarse capul si-i vazu iar pe toti. Erau iar adunati pe malul marii si zburau in cerc in jurul unui om care-i hranea. Uneorii, oamenii se mai gandesc si la altii.

A stat o vreme acolo pe stanca, uitandu-se la fratii lui cum zboara in cerc. La ce bun sa zbori in cerc? se gandi el. In cerc poti sa si mergi, nu-i nevoie de aripi. Si-o lua in sus spre cer.

Ascuns in perdea

Cand eram mica intreaga mea lume se invartea in jurul unor explicatii in care credeam un pic prea mult, explicatii ce aveau la baza niste creaturi micute izvorate din ceea ce cu tact numeste psihologia imaginatie. Si totul frunctiona cu ajutorul acestor creaturi, de la chiuveta pana la bec. Si chiar daca am crescut intr-o familie numeroasa cu frati mai mari si cu o bunica mereu gata sa-mi raspunda la orice intrebare, dintr-un motiv sau altul, explicatiile mele mi-au fost mereu suficiente.

In mod normal ar trebui sa spun ca acum, dupa ceva ani buni si niste scoala, cunosterea si intelegerea s-au alterat in mintea mea. Acum trebuie sa incep propozitiile cu "Din punct de vedere sociologic/antopologic/al fizicii/artistic..." si sa continui cu un rationament logic bazat pe fapte, calcule, ideologii, sisteme de gandire...

Insa cu toate astea, dimineata cand ma trezesc, imi vine greu sa cred ca in alarma de la ceas nu sta ascuns, sunand intr-una ca sa ma trezeaca constiincios, un vechi prieten din copilarie... un pitic.

Falling

Standing, watching, seeing, observing, interpreting, feeling, understanding, falling...

Dupa celalalt zid

Continuarea de la Dupa zid.

Vorbeam in postul "Dupa zid" despre primele impresii referitoare la zona turceasca a Nicosiei, depsre prejudecati, valori si superficialitatea europeana.

Ieri, dupa ce am trecut iar zidul spre partea turceasca a Nicosiei, am avut surpriza sa mai trec un zid. Am stat de vorba un turc la varsta a doua care m-a servit cu cafea si struguri, care mi-a vorbit despre viata de acolo, despre istoria Ciprului si a Nicosiei. In ciuda casei netencuite si a hainelor obisnuite, parea destul de fericit. Am stat vreo ora la el in curte vorbind, fumand... Am schimbat numere de telefon, i-am promis ca am sa printez pozele pe care i le-am facut si ca am sa trec sa i le aduc.

Din punctul lui de vedere Ciprul este al turcilor, dar spune ca toata lumea poate trai in pace. Grecii pe de alta parte, ii privesc pe turci ca pe invadatorii care nu au ce cauta acolo. Pe pasaportul turcilor scrie "Northen Cyprus", pe cel al grecilor scrie "Repubilc of Cyprus". Turcii recunosc ca Ciprul este impartit in doua, grecii dau mai mult impresia ca se afla intr-o situatie temporara ce le ofera un usor discomfort. Turcii isi spun turci, grecii isi spun ciprioti.

Care este adevarul? Wikipedia releva o istorie plina de cuceriri de o parte si de cealalta parte, iar adevarul probabil ca e undeva la mijloc, dupa cum spune o veche vorba din popor. Dar stand la masa cu acest om si amintindu-mi discutiile cu grecii pe aceeasi tema imi dau seama, inca o data, ca nu poti arunca o privire superficiala si sa spui "Este asa..." Sau de fapt poti...

Riddle

It is that which breaks all fears and clears them away,
just like the darkness disperses with its first rays.

Dupa zid

Fiecare dintre noi are un set de valori la care se raportează.
Şi este normal să evaluăm lucrurile în funcţie de ceea ce
considerăm noi înşine că este bine.
Însă nu întotdeauna avem dreptul să o facem.

Ieri am avut ocazia să mă ciocnesc direct de o cultură total diferită de a mea (în particular) şi de cea europeană (în general). Am ajuns într-un oraş pe care nu-l ştiam decât din imagini, şi am cunoscut oameni pe care nu-i ştiam decât din cărţi sau din poveştile altora. Evident, a fost un şoc cultural. Nu apucam să mă mir de un lucru că mă impresiona altul şi tot aşa.

Am văzut lucruri care m-au făcut să zâmbesc ironic şi să spun, "da... tipic pentru oamenii de aici", sau "era mai bine dacă era aşa", sau "ce trist că se întamplă asta". M-am trezit referindu-mă la tot felul de stereotipuri sau pseudovalori europene şi crticând destul de dur un oraş, un popor şi o cultură pe care nici măcar nu le cunosc. Asta până în momentul în care, trecând de zona "turistică" a oraşului unde europenii se târguiau să primească "a better deal", am ajuns într-un cartier cu căsuţe. Acolo copiii se alergau cu sticle de apă fără ca părinţii sau adulţii să le zică ceva, mamele îşi aruncau copiii în braţe şi îi gâdilau în plină stradă, femeile făceau mâncare în curţi sau chiar pe stradă fără niciun fel de urmă de grijă, bărbaţii fumau liniştiţi la colţ de drum, iar turiştii nu erau nicăieri să vadă toate astea.

Şi atunci m-am gândit, cine sunt eu să arunc cu drepturile omului şi cu valorile mele în oamenii ăştia care îmi zâmbesc când mă văd cu aparatul de gât? Sigur, au problemele lor, dar oare ştiu eu care sunt defapt aceste probleme? Oare nu e mai trist că toţi turiştii stau la cafenele şi fumează criticând în linişte această lume în care se simt superiori? Oare nu e mai îngrijorător, că în tot acest peisaj, europenii sunt cei care se simt liberi pentru că au pe masă cheile unei maşini pe care o vor termina de plătit în câţiva ani? Şi în acel moment m-am simţit penibil îmbrăcată in şort şi cu aparatul la gât, trecând pe lângă femei acoperite pe cap. Mi-am dat seama ca nici măcar nu ştiu cum se numeşte basmaua aia şi care este întreaga ei simbolistică. Dar pot să critic, nu?

***

Următoarele imagini au fost surprinse în partea de nord a oraşului Nicosia (Cipru), care se afla sub ocupaţie turcească.