Ascuns in perdea

Cand eram mica intreaga mea lume se invartea in jurul unor explicatii in care credeam un pic prea mult, explicatii ce aveau la baza niste creaturi micute izvorate din ceea ce cu tact numeste psihologia imaginatie. Si totul frunctiona cu ajutorul acestor creaturi, de la chiuveta pana la bec. Si chiar daca am crescut intr-o familie numeroasa cu frati mai mari si cu o bunica mereu gata sa-mi raspunda la orice intrebare, dintr-un motiv sau altul, explicatiile mele mi-au fost mereu suficiente.

In mod normal ar trebui sa spun ca acum, dupa ceva ani buni si niste scoala, cunosterea si intelegerea s-au alterat in mintea mea. Acum trebuie sa incep propozitiile cu "Din punct de vedere sociologic/antopologic/al fizicii/artistic..." si sa continui cu un rationament logic bazat pe fapte, calcule, ideologii, sisteme de gandire...

Insa cu toate astea, dimineata cand ma trezesc, imi vine greu sa cred ca in alarma de la ceas nu sta ascuns, sunand intr-una ca sa ma trezeaca constiincios, un vechi prieten din copilarie... un pitic.