Poveste de dupa-amiaza

In dupa-amiaza aceea marea a imblanzit soarele. I-a spus vorbe frumoase, l-a alintat, iar el s-a lasat sedus. Soarele s-a apropiat de mare, a luminat-o si lasat-o sa se bucure de o mangaiere calda. Marea chicotea jucausa, se lasa atinsa de razele lui dar nu voia sa i se dea inca. Se jucau de-a vanatul si de-a vantorul, chiar acolo, sub ochii cerului inrosit de gelozie. Sorele stia ca nu trebuie sa sperie marea, asa ca se apropia incet-incet, aproape insesizabil cucerind teritoriu milimetru cu milimetru.

Vantul privea detasat. Pentru el vremea iubirilor copilaresti apusese de mult. Dar nu se lasase acrit de povestile cu final tragic. Asa ca trimitea, din cand in cand, cat un pescarus sa zboare pe langa ei si sa-i distraga pentru un moment. Apoi indragostitii se intorceau la ale lor.

Fata cu pielea arsa ii privea de departe. Vantul ii legana parul sperand sa o cucereasca. Fata zambi ii complice, saruta nisipul ud si cald, apoi se lasa prada vantului. Pentru ca soarele, idiferent de cate ori i-ar arde pielea, nu va putea ascunde niciodata ranile. Pentru ca marea, idiferent de cate ori i-ar scalda pielea, nu va putea acoperi niciodata mirosul mizeriei din asfalt.

Se lasa dusa de vant, in timp ce marea si soarele sa se bucurau unul de altul sub cerul rosu de gelozie. In dupa-amiaza aceea nici un pescarus nu a mai zubrat. Au fost toti in doliu.

The longest Sunday

Not having to wake up because you never fell asleep seems hard to do. To drink wine and read a book you already read before is almost a cliché. To read what someone dear writes to you and almost hear their voice pronouncing the words takes just a bit of imagination and feeling. To laugh and share is just plain human.

To run outside in the rain at 5 in the morning is like a passage form a novel. To hold your hand and watch the city light through the wet window of a speeding car is what I can find romantic. To lay on a swing in the back yard is classic. To try and tell the future in a game of cards is mystic.

To walk down the street and know I could end up anywhere is relaxing. To make you coffee in the afternoon makes any moment of my day feel just as fresh as the moment I woke up. To lay in bed next to you and not having to say anything is more than I hoped for.

To fall asleep without a worry is like childhood all over again. To wake up in your room is something I can’t describe. To kiss you good bye with no regret is like lifting a rock of my chest.

To do all this and to smile is living the longest Sunday.

Exotic

Zboara cu mine!

Pe malul marii lumea este mai mica si totodata mai mare. De pe nisip nu vezi in spate tot uscatul pe care l-ai strabatut ca sa ajungi aici. In fata nu poti sa vezi decat orizontul si sa-ti imaginezi alte tarmuri care trebuie strabatute ca in final sa ajungi tot aici – pe mal, pe nisip, sub soare.

Nu insemni mare lucru pentru cei din jur. Iar pentru lumea asta nu insemni nimic. Dar poti sa lasi, pentru cateva momente o urma superficiala pe care, daca ai noroc, cineva o sa o vada si poate, printr-un miracol, o va imortaliza.

Iubesc tot ce ma apropie de cer, iar tu esti mai aproape de ceruri decat o sa pot fi eu vreodata. Priveste in sus, aici pe pamant nu ai ce vedea. Si daca ai totusi ceva de vazut, se va reflecta pe cer, oricum.


Vrem sa credem ca suntem diferiti, speciali, unici. Dar din fericire suntem toti la fel. Din pacate, uneori suntem doar foarte singuri.



Suntem incapabili sa vedem frumusetea care ni se daruieste sincera. Preferam sa cautam subintelesuri si mister pentru ca lucrurile simple ne plictisesc. Suntem atat de mici si de prosti. Think pink!

Viata nu este frumoasa sau urata. Este mereu la fel, doar ca difera fundalul. Eu vreau sa-mi irosesc viata la umbra palmierilor.