Punct si de la capat

Mai tii minte cand imi vorbeai despre mister? Spuneai ca nu trebuie sa spunem tot ce gandim si sa nu aratam prea mult din noi pentru a lasa loc celuilalt sa vrea mai mult. Deci misterul este contrafacut... ce trist... E un truc ieftin si asta ma face sa ma simt ca un jucator de "alba-neagra" care fraiereste oameni la balciuri.

Dar uiti ca tot pamantul e la picioarele noastre. Gol. Supus. Il vedem zi de zi. Se schimba in fata noastra fara pudoare. Se spala, se incalzeste, se cutremura. Natura ti se daruieste zi de zi fara masti, fara trucuri. Ti se pare oare natura lipsita de mister? Poti oare sa nu te minunezi in fata celui mai mic fir de iarba? Fiecare planta, fiecare floare a primit un nume, a fost sfartecata intr-un laborator si redusa la atomi, ca noi toti. Si cu toate astea, cand stai intis pe burta pe un camp, cu capu-n palme si cu ochii semideschisi sub soare vezi floarea in toata frumusetea ei, dar nu o intelegi.

Eu nu sunt o floare, dar de dragul metaforei hai sa zicem ca sunt o... tentativa de floare: un fir colorat infasurat in celofan de care atarna gratios panglici. Oamenii trec pe langa taraba si cumpara flori cu vorbe, gesturi gratioase si cu vaze de cristal. Dar cat costa o floare aproape moarta? Tu nu vezi ca dai banii pe plastice colorate si pe funde mari? De cate ori te-ai aplecat peste floarea aia goala, rezemata de marginea vazei ca sa o mirosi, ca sa ii saruti petalele? Acest sacrificiu amar, acest omagiu al frumusetii pamantesti sta acolo la tine-n casa pentru ca poarta un nume. Ai cumpara o papadie? Hai, fii ipocrit si spune "Da". Stiam ca asta o sa faci. Dar stii ca nu-i asa . O sa cumperi un trandafir, un crin, o lalea pentru ca-i pusa acolo sus la loc de cinste langa alte flori invelite-n panglici. Si tu in naivitatea ta crezi ca in spatele plasticelor se ascunde frumusetea. Iat-o! Uita-te la frumusetea mult cautata cum sta atarnand de un fir de viata in vaza. Te uiti la ea si esti mandru, nu? Esti mandru ca e a ta si ca poti sa o iubesti constient de momentul in care ii vor cadea petalele. Atunci vei spune detasat si cinic ca totul are un sfarsit.

Dar dragul meu, se sfrasise de mult, pentru tine s-a terminat dragostea si pasiunea odata cu inlaturarea panglicilor, a "misterului" tau... In fine, destul cu melodramatismele si cu metaforele. Mult noroc cu misterul tau si iarta-mi scurta dizertatie pe marginea lui. Cam atat.

23.23 (sau fiecare cu tripul lui)

M-am uitat mai devreme la ceas si era 23.23... Superstitiile spun ca asta inseamna ca "ma iubeste". Superstitiile pe de alta parte spun si ca nu e bine sa te intorci din drum cand ai plecat de acasa. Numai ca, pentru mine, liftul e ca un memento. Cand ajung in fata lui imi amintesc ca nu am telefonul, sau ca am uitat o carte. Daca plec de acasa direct, fara macar sa ma intorc o data inseamna ca sigur am uitat ceva, deci ziua imi va merge prost. Simplu. Logic. Fara superstitii.

O pisica neagra care iti taie calea e doar un animal care ar trebui institutionalizat si trimis unei familii care sa abia grija de el. Nu dovedeste de cat ca nu doar cainii sunt o problema in tara asta. Sau ca stapanul pisicii e prea batran si prea ramolit. Ma rog... In orice caz nu inseamna ghinion. Sunt convinsa de asta.

Insa 23.23 inseamna ca ma iubeste. Si aici se termina cinismul. Zambesc. Da, probabil ca ma iubeste. Foarte tare superstitia asta. Mai putin cand abia m-am certat cu el, i-am inchis furioasa telefonul si l-am aruncat in partea cealalta a camerei. In cazul asta nu prea imi arde sa vad 23.23 pe telefon in timp ce eu ma uit la el din 30 in 30 de secunde printre fumul de tigara ca sa vad daca el mi-a dat mesaj. Acum, na, fiecare cu tripul lui.

Si cu toate astea superstitiile sunt bune. Nu intr-un mod atat de creativ ca murdarirea, dar sunt si ele bune la ceva. Pe mine ma ajuta sa-mi reamintesc ca exista lucruri in afara vietii mele cotidiene care se reflecta in evident. Exista acele asa-numite "semne" in care, daca esti destul de creativ/indragostit/visator/nebun/ect (mai ales etc), poti crede si pe care le poti interpreta si folosi in favoarea ta. Superstitiile spun lucruri generale: o sa ai ghinion, o sa ai noroc, cineva te iubeste. In fiecare zi ti se intampla ceva mai putin placut sau iti reuseste ceva cat de marunt si cu siguranta exista cineva care te iubeste. Dar tocmai asupra lucrurilor astora atat de evidente superstitia ne atrage atentia. Si atunci exageram si dramatizam. Nu am stiut la examen si in nici un caz nu e vina noptilor nedormite in B52, ci a nenorocitei aleia de pisici gri (close enough).

Chill...

E 00.00 si asta imi aminteste ca e cineva acolo care ma iubeste. Vorba aia... fiecare cu tripul lui.

First

I always have the feeling the the first... anything has to be perfect. First day of school, first boyfriend, first kiss, first love and even first failure.

Well, to tell you the truth, (but don't tell this to anyone) "first" always sucked for me. Never worked out, really. I'm the kinda person that will be late on the first day of work, that will spill beer all over on a first date, that will burn the pots and pans trying to make her first cookie... Must I go on?

I tried to be cynic about it, play it cool, make a joke or two... I got people going with this nonsense, and to be frank it is pretty funny. I'm not going to make a drama out of this. I know it happens to you too. It must have happened at least once... Right?

Oh, well... If it didn't and you're perfect... never mind the purple spot.